duminică, 3 aprilie 2011

Drumul spre nefiinta...

   Ce este o viatza omeneasca?
   Care este pretul ei?
   Ce faci tu pentru ca viata sa nu treaca degeaba?

   Uite a venit si ziua inmormintarilor o zi posomorita de parca norii s-au adunat sa plinga de jale ma trezesc, privesc spre ceruri si ma sterg pe ochi si imi zic? oare cit mai dureaza cosmarul acesta? Oare de cit timp mai e nevoie ca criminalul sa fie rasplatit ...? es afara si ma pornesc spre casa Prietenilor mei Olgutza si Ilie drumurile de parca sunt pustii  aeru e apasator bintuie o mireasma ce te sugruma uite ca trec prin apropierea casei lui Ilie din departare zaresc o gloata de persoane insa... nu o gloata simpla o gloata plina de prieteni si simt ca toti ei s-au gramdit pentru a omagia plecarea acestora ... Insa nu e o simpla plecare e o inaltare o inaltare a doi ingeri fara de aripi nu e nevoie de trup pentru a trai! E nevoie doar de o serie de amintiri ce macina si lecuiesc interiorul  . Trec pe linga casa Olgutzei - o prietena remarcabila si ma simt pustiit deodata mintea imi este invadata de o multime de ginduri , de amintiri de viziune -in toate fiind prezenta Ea ca un astru ce aduce zimbet inconjurata ca de obicei de prieteni insa de aceasta data nu rid cii pling din adincurile intunecate ale sufletelor. plec spre scoala si ma poon in asteptarea celor doi hulubasi doi indragostiti uite ca soseste ora 1, ora ramasului bun, ora ultimului sunte pentru ei , ora de plinsete , am fost omagiat sa le dau eu ultimul sunet ... De parca nu doream sa apas acea tasta insa in biblie ne este demonstrat ca ingerii nu se pot afla prea mult pe pamint si prin taria de caracter si ultimile puteri apas shi ascult ascult un ultim sunet alaturi de persoanele la care tzineam niste persoane ce au simtzit viata, ce au traito. Se spune ca cei ce traiesc o iubire adevarata sunt impliniti cu parere de rau acesti doi PRIETENI nu au putut lasa decit inimi distruse, amintiri si multe multe multe regrete pentru ca multi iau iubit insa nu multi au avut puterea sa le-o zica.
   Drumul spre Ramas bun dureaza o eternitate , despartzirea dureaza si mai mult ...! uite ca Suntem pusi fata in fata Cu cimitirul, cu o gaura neagra ce duce in disparitie ce duce in o alta lume o lume in care cei dembeli si neomanei in trup omenesc sunt arsi mereu in flacari iar cei buni plutesc alaturi de Dumnezeu. Momentul ultimii despartiri este atit de sugrumator incit pare ca cade cerul bocetele apasa psihic sute de oameni te inconjoara : parinti , amici si pur shi simplu compatimitori. Tarina aruncata e precum asteroizii ce se izbesc de rachetele ce duk departe... insa stii ca cale de reintoarcere nu e  esti doar Tu..; cei Dragi..; si Sufletul tau.
  Trebuie sa luptam sa zimbim si traim astfel ca sa nu regretam ca am putut face ceva si nu am facut.

Chem Toti cititorii La o Precautzie maxima, sa fiti atenti, sa pretzuitzi pe cei din jur si sa incercati sa schimbati cit de cit posibil lumea ce ne inconjoara pentru ca lumea incepe in primul rind de la noi ! de la fiecare Eu personal incearca zilnic sa daruiesti o particica din dragostea pe care o ai si o sa te simti minunat;
   Si un ultim apel in caz de evidentiere a oricarui suspect sau a oricarei agresiuni nu treceti cu ochiul , incercati sa schimbati situatia macar cu un sunet, Nu lasa ca Diavolii anilor 90 sa se intoarca fii Tu un indrumator spre o noua societate!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu